Valoarea nutritivă a ierbii
Valoarea nutritivă a ierbii
Înțelegerea întregii valori nutriționale a ierbii este cheia pentru o utilizare la maxim a ierbii. Fie că este vorba de pășune, de fân sau siloz, iarba este cea mai ieftină sursă de hrană pentru rumegătoare și cel mai important factor în rentabilitatea modernă a producției de lapte, carne de vită și oi.
Crescătorii de animale trebuie să profite din plin de iarbă prin menținerea calității și a productivității pajiștii. Ei trebuie să gestioneze pajiștea prin planuri eficiente de pășunat și de hrănire pe perioada de stabulație.
De asemenea, este important să aveți o bună înțelegere a calităților nutriționale ale ierbii. Dacă nu cunoașteți valoarea completă a nutriției pe bază de iarbă, există șansa ca aceasta să fie ori subutilizată, ori suplimentată incorect. Potențialul său se va pierde.
De ce este importantă substanța uscată (SU)?
Conținutul de substanță uscată (SU) al furajului (măsurat ca procent) este proporția componentelor totale (fibre, proteine, cenușă, carbohidrați solubili în apă, lipide etc.) rămase după îndepărtarea apei.
Cunoașterea procentului de substanță uscată din furaje este importantă. Cu cât este mai mic conținutul de substanță uscată, cu atât este mai mare greutatea proaspătă a furajului necesară pentru a atinge un aport țintă de nutrienți, fie că este vorba de iarba pășunată sau de fân/siloz.
Substanța uscată este, de asemenea, folosită ca termen pentru măsurarea randamentului. Înregistrat ca kg su/ha, acest termen te ajută la determinarea încărcăturii pe hectar și este un element esențial al gestionării eficiente a pășunatului. Este, de asemenea, utilizat pentru a măsura randamentele culturilor de siloz.
În ceea ce privește conținutul de substanță uscată, condițiile din teren și vremea vor cauza variații semnificative, existând, de asemenea, diferențe între soiurile diploide și tetraploide. Dacă toți ceilalți factori ar fi egali, soiurile diploide au un conținut mai mare de substanță uscată (de obicei 18-26% DM) decât soiurile tetraploide (15-20% DM).
Aceasta înseamnă că rumegătoarele hrănite în întregime pe o pășune ce conține numai tetraploide vor trebui să consume până la o treime mai multă iarbă proaspătă pe zi pentru a obține același aport nutrițional ca dintr-o pășune ce ar conține numai soiuri diploide.
Privind la randamentul de substanță uscată, de exemplu, raigrasul (loliumul cum îl cunoașteți) modern este capabil să aibă producții de peste 11 t su/ha.
Producția din lolium de-a lungul unui sezon urmează curba clasică de creștere, atingând un vârf de aproximativ 120 kg su/ha/zi în mai/iunie, ajungând la începutul toamnei la o treime din cifra de mai înainte.
Revenind la pășunat, scopul este să avem o pășune care să ofere echilibrul ideal între creșterea nutritivă proaspătă și conținutul adecvat de fibre. Acest echilibru se realizează cel mai bine prin utilizarea unei rotații de pășunat de 18-25 de zile în sezonul de vârf.
Gestionarea defectuoasă a pajiștii va crește proporția de material vegetal mort și deteriorat, ceea ce va duce la o scădere semnificativă a calității furajelor și a potențialului de hrănire. Prin reînsămânțarea pajiștilor în mod regulat , puteți menține niveluri de calitate și producție mai ridicate.
Când se face siloz, este indicat să înregistrăm 16-20% substanță uscată la cosire, iar la însilozare 30-35% substanță uscată și 35-40% (baloți). Acest lucru va asigura o fermentație bună și aporturi optime și un risc minim de instabilitate aerobă.
Exemple de cerințe de iarbă proaspătă în funcție de substanța uscată
| Total ME furnizat (MJ/vacă/zi) | Iarbă ME (MJ/kg SU) | Iarbă SU (%) | Necesar iarba proaspata (kg/vaca/zi) |
| 160 | 10 | 16 | 100 |
| 160 | 10 | 18 | 89 |
| 160 | 10 | 20 | 80 |
| 160 | 10 | 22 | 73 |
De reținut:
Amintiți-vă că animalele aflate pe o pășune umedă vor necesita mai multă iarbă proaspătă pe zi.
Întârzierea cosirii pentru fân/siloz crește producția, dar scade calitatea.
De ce sunt importante digestibilitatea (D) și energia metabolizabilă (ME)?
Valoarea digestibilității (D) este proporția de furaje care poate fi digerată de o rumegătoare. Această parte digerabilă a furajului este alcătuită din proteine brute, carbohidrați (inclusiv fibre și zaharuri digerabile) și lipide (uleiuri).
ME este cantitatea de energie pe care un animal o poate obține din hrană. Se măsoară în megajouli per kilogram de substanță uscată furajeră (MJ/kg SU). ME este direct corelat cu digestibilitatea (valoarea D) deoarece orice hrană trebuie să fie digerabilă pentru ca energia să fie disponibilă.
Un punct procentual al valorii D echivalează cu 0,16 MJ/kg SU de ME.
Speciile și soiurile importante vor avea o valoare D în intervalul 75-80.
În toate cazurile, valoarea D este cea mai mare în iarbă atunci când pajiștea este proaspătă și scade pe măsură ce plantele devin mai mature. Iarba cosită pentru siloz va pierde de obicei 2 puncte procentuale din valoarea D între coasă și hrănire.
Cu cât este mai mare valoarea D și ME în furaje, cu atât performanța rumegătoarelor va fi mai bună. În Marea Britanie, NIAB estimează că o creștere cu un procent a valorii D (0,16 MJ/kg ME) echivalează cu 0,26 litri de lapte per vacă de lapte pe zi, 40 g/zi creștere suplimentară în greutate vie la tineretul taurin la îngrășat și 20 g/zi de greutate vie suplimentară a mielului.
Lucrări similare ale Teagasc din Irlanda au evidențiat creșterea producției de lapte cu 0,33 litri pe vaca pe zi.
Variația valorii D și ME în funcție de speciile de iarbă
| Specii de iarbă | Valoarea D medie (%) | ME medie (MJ/kg SU) |
| Raigras peren | 73 | 11.7 |
| Timoftică | 68 | 10.9 |
| Păiuș de livadă | 61 | 9.8 |
| Păiuș roși roșu | 61 | 9.8 |
De reținut:
Utilizați un sistem de pășunat cu rotații de 18-25 de zile, adaptat în funcție de sezon.
Luați în considerare disponibilitatea nutrienților din sol atunci când aplicați îngrășământ.
Atenție la data cositului. Mai mult nu înseamnă mai bun.
Atenție la boli.
Când este necesar, opriți pășunatul.
Influența trifoiului
Trifoiul alb și roșu au de obicei valori D comparabile cu soiurile de raigras, o proporție mai mare din materialul digerabil fiind sub formă de proteine brute (de exemplu, mai puțini carbohidrați).
Conținutul optim de trifoi alb într-o pășune este în medie de 30% pe parcursul unui sezon de pășunat.
Când includeți trifoiul roșu, este important să folosiți soiuri de raigras compatibile pentru a obține cea mai bună valoare D la cosire. Ca și în cazul raigrasului, valoarea D a trifoiului roșu scade rapid odată cu creșterea maturității, obiectivul fiind tăierea când cel mult jumătate din plante sunt în faza de îmbobocire.
De ce sunt carbohidrații solubili în apă importanți?
Carbohidrații solubili în apă (WSC) sunt zaharurile solubile care sunt eliberate rapid din iarbă în rumen. Aceste zaharuri sunt responsabile de digerarea furajelor.
Aceste zaharuri sunt importante și pentru fermentarea silozului. Cu cât procentul este mai mare, cu atât se păstrează mai bine silozul și valoarea hranei pentru animal este mai mare.
Conținutul de carbohidrați crește și scade în mod obișnuit pe parcursul unui sezon, cu condiții meteorologice diferite și chiar pe perioada unei zile. Într-o zi caldă și însorită de vară, conținutul de carbohidrați poate fi de până la 35% din substanța uscată, în timp ce într-o zi răcoroasă de toamnă, poate fi de până la 10%.
Un conținut de carbohidrați ridicat va însemna, în general, că compoziția furajului este mai apropiată de raportul 2:1 carbohidrați-proteina brută, care ar fi ținta pentru eficiența optimă a utilizării azotului în rumen. Aceasta înseamnă că un procent mai mare de furaje este transformat în lapte și carne, cu mai puține pierderi.
Atenție, silozul cu o umiditate mai mare consumă în cele din urmă mai mult zahăr pentru a obține o fermentație stabilă, lăsând mai puțin pentru animal.
De reținut:
Evitați utilizarea excesivă a îngrășămintelor.
Cosiți pentru însilozare după-amiaza târziu pentru a maximiza conținutul de carbohidrați.
Evitați să faceți siloz prea umed (sub 28% SU), deoarece aceasta poate duce la pierderi de zahăr; silozul umed are, de asemenea, nevoie crescută de zaharuri pentru a crea o fermentație bună și un siloz stabil.
În general, conținutul de carbohidrați în plantă atinge maximul la 3-5 săptămâni după pășunat sau cosire.
Influența trifoiului
Trifoiul alb are, în general, un conținut de carbohidrați mai scăzut, dar este mai bogat în proteine, de aceea este important să se mențină ținta de 30% conținut de trifoi alb pe parcursul unui sezon de pășunat pentru o performanță optimă.
Trifoiul roșu în combinație cu raigrasul este benefic pentru procesul de fermentare a silozului.
Se urmărește ca substanța uscată să fie de minim 30% atunci când se însilozează trifoi roșu și raigrass pentru a crește concentrația de carbohidrați în furaje.
De ce este important conținutul de proteină din iarbă?
Proteina este o componentă importantă și costisitoare a rațiilor pentru animale, iar dependența de sursele externe (de exemplu, soia) lasă fermele vulnerabile la volatilitatea prețurilor și a ofertei. Prin urmare, este de dorit o utilizare mai mare a proteinelor produse în fermă.
Câte proteine sunt în iarbă?
Proteina din iarbă este, în general, cunoscută ca proteină brută totală (CP), care este de 6,25 ori conținutul de azot. De obicei, aproximativ 80% din proteina brută din iarba proaspătă este “proteină adevărată”. Fracția rămasă este adesea denumită azot neproteic.
Ambele tipuri pot fi folosite de animal, dar adevărata proteină este folosită mai eficient pentru producția de carne și lapte. O parte mai mare din azotul neproteic este folosit ineficient si este eliminat de animal.
Proteina brută poate fi împărțită în proteină eficientă degradabilă în rumen (ERDP) și proteină nedegradabilă digerabilă (DUP). ERDP este transformată în proteină microbiană care este digerată mai târziu. DUP trece intactă prin rumen și poate fi descompusă și digerată în intestinul subțire.
Conținutul de proteină brută variază în cadrul speciilor/soiurilor individuale și între soiuri și este influențat de factori de management, cum ar fi aplicarea de îngrășăminte cu azot și maturitatea culturii.
Proporția de proteină brută care este disponibilă ca proteină adevărată este cea mai scăzută în perioada de după aplicarea îngrășământului cu azot, dar se mărește pe măsură ce iarba crește și transformă azotul neproteic în proteine adevărate.
În siloz, proporția de proteină brută care este disponibilă ca proteină adevărată este afectată de fermentație. O fermentație mai bună are ca rezultat o cantitate mai mare de proteină brută.
Proteine în iarbă și siloz
Are iarba proteină?
Da, iar iarba pășunată oferă cea mai bună sursă de proteine adevărate, așa cum se arată în graficul de mai sus. Cu o bună practică de însilozare, puteți păstra mai mult din proteinele adevărate din silozul de iarbă.
Câtă proteină are iarba?
Câteva exemple enumerate în tabelul de mai jos:
| Denumire | ME | SU(%) | CP(% |
| Raigras | 15-20 | 11.5 | 16-25 |
| Trifoiul alb | 10-18 | 12.0 | 25-30 |
| Siloz de iarba (3 coase) | 16-28 | 10,5-11,5 | 12-18 |
| Siloz baloți mari | 35 | 10,5-11,5 | 12,5-17,5 |
| Făină de soia | 88 | 12.9 | 47,0 |
| Orz | 86 | 13.2 | 12.3 |
Cercetările pe animale au arătat că, de obicei, doar aproximativ 20% din proteinele consumate de rumegătoare sunt folosite (pentru întreținerea animalului și producerea de carne sau lapte); restul se pierde.
Un echilibru mai bun al aportului de proteine și energie va îmbunătăți proporția de proteine care este utilizată. S-a demonstrat că utilizarea furajelor (sub formă de iarbă pășunată sau siloz) cu un conținut mai mare de carbohidrați (WSC) îmbunătățește utilizarea proteinelor la rumegătoare.
Având în vedere echilibrul optim al proteinelor și surselor de energie, concentrațiile de proteină brută din alimentație pot fi în mod obișnuit de până la 12-14% din substanța uscată, fără a afecta productivitatea animalelor (14% pentru producția de lapte).
De reținut:
Aplicați îngrășăminte la 2-3 zile după pășunat sau cosire.
Evitați să faceți siloz prea umed (sub 28% SU), deoarece acest lucru poate duce la pierderi de proteine solubile.
Influența trifoiului
Trifoiul alb are în general mai multă proteină decât raigrasul; este important să se mențină un echilibru optim de o medie de 30% trifoi pe parcursul sezonului.
Trifoiul roșu este un furaj bogat în proteine (de obicei 22% proteină brută). Conține o enzimă (PPO) care, în siloz, ajută la menținerea proporției de proteine adevărate.
De ce sunt importante fibrele?
Fibrele sunt esențiale în rația rumegătoarelor pentru a stimula funcția rumenului. Există un echilibru important de realizat în toate rațiile pentru performanță optimă.
Fibra se măsoară ca NDF, aceasta fiind fracția de fibre insolubile (celuloză, hemiceluloză, pectină și lignină) care rămâne după fierbere într-o soluție de detergent neutru.
Carbohidrații din NDF nu sunt la fel de ușor accesibili.
Proporția de NDF care poate fi digerată de rumegătoare este denumită dNDF. Aceasta este o sursă secundară de carbohidrați eliberați lent, care oferă o sursă utilă de energie fermentabilă pentru rumegătoare în rumen.
Iarba are fibre?
Concentrația de fibre din iarbă poate varia foarte mult în timpul sezonului de vegetație. Este la cel mai înalt nivel (și iarba cel mai puțin digerabilă) atunci când iarba din pășune este îmbătrânită. În schimb, la începutul primăverii, când creșterea este la apogeu, conținutul de fibre este de obicei cel mai scăzut (iarba este cea mai digerabilă).
Obiectivul principal al fibrelor este de a maximiza aportul, asigurând și un timp suficient de digestie în rumen. Pentru pășunat, conținutul optim de NDF al ierbii ar trebui să fie în intervalul de 30-40% din substanța uscată totală, cu dNDF în jur de 20-30% din substanța uscată totală.
Când conținutul de fibre scade sub aceste niveluri optime poate fi necesară o hranire suplimentară cu fibre pentru a preveni trecerea prea rapidă a ierbii prin rumen.
Când faceți siloz, este important să cosiți înainte ca iarba să devină prea matură pentru a evita o reducere semnificativă a digestibilității.
De reținut:
Pășunatul pe parcele (18-25 de zile) folosind sistemul cu trei frunze, de care am mai vorbit, pentru a determina când să pășunați, va optimiza atât nivelurile de NDF, cât și de dNDF în iarbă.
Stimulați creșterea proaspătă.
Cosiți pentru siloz înainte ca iarba să fie prea matură.
Importanța trifoiului
Forma fizică a fibrei din trifoi se descompune de obicei în rumen mai repede decât fibra din raigras.
De ce sunt importante lipidele?
Lipidele din ierburi conțin o proporție mare de acizi grași polinesaturați (PUFA). Aceștia sunt acizii grași „buni”, mai cunoscuți ca Omega-3 și Omega-9, care au efecte pozitive asupra sănătății umane.
Din perspectiva producției animale, s-a demonstrat că creșterea aprovizionării cu PUFA îmbunătățește fertilitatea animalelor și are efecte pozitive asupra calității cărnii (durată de depozitare mai lungă și o culoare mai plăcută). Există, de asemenea, dovezi ale reducerii emisiilor de metan de la rumegătoarele care consumă diete bogate în PUFA, efect pozitiv pentru mediu.
Date recente sugerează că conținutul total de acizi grași din iarbă variază de la aproximativ 2,5 până la 5% din substanța uscată, componenta PUFA reprezentând 65-78% din conținutul total de lipide.
Vitele hrănite cu iarbă vor consuma în mod natural mai mulți acizi grași polinesaturați (Omega 3 și Omega 9), despre care se crede că îmbunătățesc culoarea cărnii și pot prelungi perioada de valabilitate.
Lipidele au aproximativ de două ori mai mult conținutul de energie decât carbohidrații și reprezintă o sursă importantă de energie pentru animale. Dietele rumegătoarelor sunt frecvent suplimentate cu hrană bogată în lipide ca mijloc de creștere a conținutului energetic al dietei.
De reținut:
Iarba proaspătă oferă un profil PUFA mai bun decât multe furaje uscate.
La realizarea silozului, ofilirea rapidă va crește nivelul de lipide reținute în furaj
Influența trifoiului
Conținutul de lipide din trifoiul alb este, în general, ușor mai scăzut decât cel al raigrasului, 2-4,4% din substanța uscată furajeră.
Trifoiul roșu are, în general, un conținut de grăsimi polinesaturate mai mare decât raigrasul.
Ce minerale și vitamine sunt în iarbă?
Mineralele din iarbă includ diverse elemente precum calciu, seleniu și fier. Aceste elemente de bază, precum și vitaminele mai complexe, au roluri importante în sănătatea și performanța animalelor. Înțelegerea conținutului de minerale și vitamine din iarbă este importantă în contextul utilizării suplimentelor care ar putea fi necesare.
Conținutul de minerale al unei pășuni va depinde în mare măsură de disponibilitatea mineralelor din sol și de pH. Conținutul de minerale și vitamine nu se va modifica de obicei în fân/siloz.
În timp ce multe vitamine sunt sintetizate de bacteriile din rumen, unele vitamine liposolubile trebuie obținute din furaje (vitaminele A, D și E) și toate vitaminele furnizate de furaje pot fi un adaos util în dieta rumegătoarelor.
Gestionarea cu precizie a conținutului de minerale și vitamine va necesita analiza solului pentru fiecare parcelă. Acolo unde se constată că orice mineral este deficitar, furnizarea de bolusuri minerale poate depăși majoritatea deficiențelor.
Suplimentați rațiile cu minerale în conformitate cu analiza silozului.
Graficul disponibilității nutrienților:
De reținut:
Testați solul pentru a determina eventualele deficiențe minerale.
Furnizați bolusuri minerale pentru a depăși deficiențele detectate.
Evitați să faceți siloz prea umed (sub 28% SU), deoarece acest lucru poate duce la pierderi de minerale.
Includerea cicoarei într-o pășune crește aprovizionarea cu minerale.
Fiți întotdeauna vigilenți mai ales atunci când animalele pasc iarbă proaspătă de primăvară.
Verificați aprovizionarea cu fosfor a solului înainte de a reînsămânța trifoi.
Importanța trifoiului
Trifoiul alb este de obicei mai bogat în calciu, magneziu, fier, mangan, cupru, cobalt, molibden, bor și seleniu decât raigrasul.
Trifoiul roșu este de obicei mai bogat în cupru și cobalt decât raigrasul.
Deci, are iarba valoare nutritivă?
Răspunsul este da când întrebi dacă iarba are vreo valoare nutritivă? Mai sus, puteți vedea că iarba este bogată în proteine, fibre, lipide, carbohidrați solubili în apă, minerale și vitamine.
Pajisti.ro oferă numeroase amestecuri de semințe care sunt soluții pentru a avea pășuni și fânețe hrănitoare și cu un conținut ridicat de proteină. Pentru sfaturi despre producția de iarbă, puteți suna oricând la +40720 488 504
