Performanța animalelor - Importanța ierbii pășunate
Gestionarea Pajiștilor

Extinderea sezonului de pășunat la fermele de lapte

Extinderea sezonului de pășunat la fermele de lapte

Pentru a susține viabilitatea fermelor de lapte este necesar să se adopte sisteme de producție cu costuri reduse în locul sistemelor cu costuri fixe/variabile ridicate. Acest lucru necesită o gestionare mai bună a pășunilor. În cadrul acesteia, pășunatul în afara sezonului este o tehnică dovedită, capabilă să scadă semnificativ costurile de producție a laptelui și să îmbunătățească profitabilitatea producției de lapte. În timp ce majoritatea cercetărilor au fost orientate către managementul vacilor de lapte, conceptul de extindere a sezonului de pășunat a fost gândit mai mult pentru sistemele intensive de producție de carne de vită, cu rezultate promițătoare.

În Marea Britanie și Irlanda, interesul actual pentru pășunatul cu vaci de lapte în afara sezonului normal de pășunat a fost generat de următoarele avantaje:

  • Costul scăzut al ierbii pășunate în comparație cu silozul – costuri cu aproape o treime mai mici,
  • Costuri reduse cu hrănirea pentru perioada de stabulație,
  • Producția de lapte beneficiază de aportul și valoarea de hrănire mai mare a ierbii proaspete în comparație cu iarba însilozată,
  • Scăderea rentabilității producției de lapte.

Conceptul de pășunat în afara sezonului nu este nou, ci mai degrabă o redescoperire sau o remodelare a practicilor anterioare neglijate în trecutul recent din cauza utilizării silozului. Diferența de astăzi constă în integrarea acestei practici cu planificarea și managementul îmbunătățit al pășunilor, asociate cu utilizarea maximă a ierbii pășunate ca scop principal, dar fără a neglija rolul cheie al silozului.

Disponibilitatea de iarbă în afara sezonului

Iarba pentru pășunat la sfârșitul toamnei/începutul iernii provine fie din creșterea din această perioadă, fie din iarba crescută în timpul sezonului principal de creștere și nepășunată, fie dintr-o combinație a celor două. Idem și iarba pentru sfârșitul iernii/începutul primăverii, deși este influențată de gestionarea din toamna anului precedent. În ambele situații, se poate obține o calitate înaltă a ierbii, cu energie metabolizabilă (ME) de 10,0-11,0 MJ/kg DM.

Factori climatici

Efectul vremii asupra creșterii ierbii este complex. La temperaturi scăzute, mai mici de 11 grade C, creșterea este direct legată de temperatură, în timp ce peste această valoare, lumina devine din ce în ce mai importantă. Prin urmare, principalul factor care limitează creșterea ierbii în afara sezonului normal de pășunat este temperatura. În consecință, creșterea medie zilnică a ierbii la sfârșitul sezonului variază de la 3 kg/ha de substanță uscată (SU) până la 11 kg/ha SU. În multe zone există puține posibilități de creștere a ierbii la sfârșitul toamnei/începutul iernii, astfel încât să se asigure cerințele nutriționale totale ale animalelor. Prin urmare, este necesar să se salveze o parte din iarba crescută în sezonul normal de pășunat și să se amâne utilizarea acesteia. Pe măsură ce toamna intensitatea luminii scade progresiv, rata de creștere a ierbii scade.

Factori de management

Creșterea ierbii nu răspunde bine la îngrășămintele cu azot aplicat toamna, dar pentru a asigura o producție adecvată de iarbă se vor aplica 40-60 kg N/ha de la mijlocul lunii august până la jumătatea lunii septembrie, în funcție de zonele în care ne desfășurăm activitatea. Aplicarea ulterioară este neeconomică și există pericolul de pierdere a azotului.

O producție țintă de iarbă pentru pășunatul de toamnă târzie/începutul iernii este de 2,5-3,0 t/ha SU, echivalent cu o înălțime a ierbii de 12-14 cm, ceea ce reprezentă 1,5-2,0 t/ha de SU utilizabilă. O creștere prea mare a ierbii face ca noile frunze să nu se dezvolte suficient având ca rezultat o acumulare de material mort cu o acceptabilitate scăzută pentru vacă și o valoare nutritivă slabă.

Creșterea ierbii la începutul primăverii este puternic influențată de gestionarea pășunatului din toamna/iarna precedentă. Parcelele pășunate la începutul toamnei precedente pornesc în vegetație cel mai devreme și mai viguros cu condiția ca înălțimea la care s-a oprit pășunatul să fi fost de 5-6 cm, echivalent cu o producție de iarbă de aproximativ 1,5 t/ha SU; parcelele pășunate mai târziu în toamnă pot porni mai devreme în vegetație dacă înălțimea la care a fost stopat pășunatul a fost de de aproximativ 9-10 cm. Pășunatul oilor după vaci, toamna, trebuie evitat dacă se dorește să se maximizeze pășunatul de primăvară devreme. Cu toate acestea, oile pot fi folosite pentru a curăța surplusul de iarbă prin pășunat, dar numai pentru perioade scurte și nu suprapășunat.

Utilizarea ierbii în afara sezonului

Conceptul de a pășuna iarba tot anul la costuri reduse este pe deplin dezvoltat în Noua Zeelandă. Practicile încercate și testate acolo pot fi adaptate și la noi. Pentru pășunatul de toamnă târziu/începutul iernii se recomandă:

  • Utilizați un sistem de pășunat flexibil pe parcele pentru a permite acumularea progresivă a producției de iarbă
  • Pășunați parcelele pentru perioade scurte, dar flexibile, de 2-6 ore pe zi.
  • Asigurați căi de acces și mai multe porți în zonele de pășunat.
  • Evaluați condițiile solului zi de zi și amânați pășunatul în condiții excesiv de umede sau când iarba este înghețată.
  • Ajustați rația de hrănire în raport cu aportul de iarbă.
  • Evitați nevoia de apă a vacilor în perioadele scurte de pășunat.

Recomandările pentru pășunat la începutul primăverii sunt practic aceleași ca pentru sezonul târziu. Diferența constă în viteza de creștere ierbii odată cu trecerea sezonului și, prin urmare, se vor utiliza suprafețe din ce în ce mai mici pentru perioadele de pășunat de 2-3 ore. Înălțimea la care trebuie oprit pășunatul este de 5-6 cm. Această pășunare timpurie nu va influența creșterea de primăvară ulterioară, pentru care se va face o fertilizare cu azot. Acest lucru făcut cum trebuie asigură dezvoltarea unei pășuni viguroase, dense, cu frunze, în timpul verii, cu beneficii pentru producția de lapte și restabilirea unei rezerve de iarbă toamna.

Performanța animalelor – Importanța ierbii pășunate

La Institutul de Cercetare Agricolă din Hillsborough, Irlanda de Nord, sa constatat că aportul zilnic de iarbă pentru vacile de lapte pășunate în noiembrie timp de 3 ore/zi a fost de 1,4-1,5 kg SU/oră. Aportul de siloz a fost redus cu aproximativ 38%, iar producția de lapte a crescut cu peste 2 litri/zi în comparație cu cea a vacilor care nu au avut acces la pășune. Procentele de grăsime și proteine au crescut în laptele vacilor fătate primăvara, în timp ce calitatea laptelui vacilor fătate toamna nu a fost afectată (vezi Tabelul 1). Vacile cu o rație de iarbă însilozată și concentrate (4 kg/zi) care au avut acces la pășune timp de 2,5 ore/zi, de la sfârșitul lunii februarie până la mijlocul lunii martie au înregistrat un plus de 2,2 litri/vacă/ zi comparativ cu vacile hrănite în interior. Proteina din lapte a crescut cu 0,34, respectiv 0,48 unități procentuale pentru vacile fătate toamna, respectiv la sfârșitul iernii, în timp ce aportul corespunzător de SU din siloz a fost redus cu 2,3 ​​și 2,8 kg/vacă/zi (vezi Tabelul 2). Acest beneficiu al ierbii pășunate la începutul primăverii a fost demonstrat și într-un studiu din sudul Irlandei în care vacile de lapte care pășunau timp de 6 ore pe zi necesitau mai puține concentrate (4 kg/vacă/zi).

Efectele pășunatului de toamnă
Efectele pășunatului primăvara devreme

Continuați să pășunați!

Related posts

Leave a Comment